Fie funcția f(x):R→R f(x):R→R, dată prin legea f(x)=1√x2+4 și numărul In=1∫0xnf(x)dx, cu n număr natural nenul. În aceste condiții, arătați că nIn=√5−4(n−1)In−2, oricare ar fi numărul natural n≥3.
Pentru a putea demonstra relația cerută nIn=√5−4(n−1)In−2, ni se sugerează ceva. Observați că în relație apare √5. Înseamnă că acest √5 ar putea fi obținut din ceva de genul √1+4, adică s-ar putea să fie rezultatul a ceva cu √x2+4|10. Aha! Deci, ni se sugerează să încercăm să calculăm integrala. Haideți, atunci, să vedem ce putem face pentru a calcula integrala. Desigur, va fi un calcul de recurență, adică nu un calcul complet, ci unul parțial, în care integrala de ordinul mare depinde de integralele de ordin mai mic. Ia să vedem...
Integrala de calculat ar fi In=1∫0xnf(x)dx=1∫0xn1√x2+4dx.
Elevul care a derivat des radicalul √x2+a știe că (√x2+4)′=(√u)′=u′2√u=(x2+4)′2√x2+4=2x2√x2+4=x√x2+4.
Așadar (√x2+4)′=(√u)′=x√x2+4.
Furând un x de la xn și punându-l deasupra radicalului, obținem că integrala noastră devine In=1∫0xn1√x2+4dx=1∫0xn−1x√x2+4dx.
Și cum x√x2+4=(√x2+4)′,
In=1∫0xn−1(√x2+4)′dx.
Iar această integrală poate fi abordată prin părți. Desigur, elevul cu experiență în spate a văzut din start toată această desfășurare a raționamentului și de aceea a luat-o pe această cale. Altfel, nu știu ce ar mai fi încercat neavând experiență.
Ok. Deci, să calculăm atunci integrala noastră prin părți după formula ∫fg′=fg−∫f′g. Avem atunci In=1∫0xn−1(√x2+4)′dx=xn−1√x2+4|10−1∫0(xn−1)′√x2+4dx.
Deci, In=1n−1√12+4−0n−1√02+4−1∫0(xn−1)′√x2+4dx.
Așadar, integrala devine In=√5−1∫0(xn−1)′√x2+4dx.
Observați că ne-am mai apropiat puțin de relația de recurență cerută. Acum ar trebui să mai prelucrăm puțin integrala 1∫0xn−2√x2+4dx ca să putem folosi pentru ea notația cu Ik.
Dar notația cu Ik conține radicalul la numitor, nu la numărător. Așa că va trebui să prelucrăm cumva integrala 1∫0xn−2√x2+4dx în așa fel încât radicalul să ne apară la numitor. Putem oare să facem așa ceva? Putem. Pentru că avem proprietatea prin care „raționalizăm numărătorul” și anume √a=√a1=√a⋅√a√a=a√a.
Astfel, radicalul din integrala noastră devine √x2+4=x2+4√x2+4.
Acum despărțim fracția în două fracții ca să ne apropiem de Ik. Mai exact, avem In=√5−(n−1)1∫0xn−2(x2√x2+4+4√x2+4)dx.
Dar, xn−2x2=xn−2+2=xn. Astfel, integrala devine, de fapt In=√5−(n−1)1∫0xn√x2+4+4xn−2√x2+4dx.
Noa, ian să vedem acum dacă rezultatul poate fi scris cu ceva recurență, știind că, din enunțul problemei, în loc de 1∫0xk√x2+4dx putem să punem Ik. Integrala noastră devine atunci de fapt In=√5−(n−1)(1∫0xn√x2+4dx+41∫0xn−2√x2+4dx)=√5−(n−1)(In+4In−2).
Desfăcând parantezele, mai obținem că In=√5−nIn−4nIn−2+In+4In−2.
Mamăăăă, ce aproape suntem de final! Ducem în stânga termenii cu In cu semnul schimbat și avem In−In+nIn=√5−4nIn−2+4In−2.
ceea ce trebuia arătat.
Desigur, pare o groază de lucru, lucru pe care elevul experimentat l-a parcurs mental în primele secunde din momentul în care a înțeles cum va rezolva problema. Dar, să nu uităm că examinatorul nu are nevoie de chiar atâtea amănunte precum cele găsite aici. De exemplu, nu trebuie să detaliați faptul că √a=√a1=√a⋅√a√a=a√a. Dimpotrivă, pentru examinator este important să menționați doar etapele principale ale calculului, chiar dacă restul lucrați pe ciornă.
Integrala de calculat ar fi In=1∫0xnf(x)dx=1∫0xn1√x2+4dx.
Elevul care a derivat des radicalul √x2+a știe că (√x2+4)′=(√u)′=u′2√u=(x2+4)′2√x2+4=2x2√x2+4=x√x2+4.
Așadar (√x2+4)′=(√u)′=x√x2+4.
Furând un x de la xn și punându-l deasupra radicalului, obținem că integrala noastră devine In=1∫0xn1√x2+4dx=1∫0xn−1x√x2+4dx.
Și cum x√x2+4=(√x2+4)′,
integrala devine de fapt
In=1∫0xn−1(√x2+4)′dx.
Iar această integrală poate fi abordată prin părți. Desigur, elevul cu experiență în spate a văzut din start toată această desfășurare a raționamentului și de aceea a luat-o pe această cale. Altfel, nu știu ce ar mai fi încercat neavând experiență.
Ok. Deci, să calculăm atunci integrala noastră prin părți după formula ∫fg′=fg−∫f′g. Avem atunci In=1∫0xn−1(√x2+4)′dx=xn−1√x2+4|10−1∫0(xn−1)′√x2+4dx.
Deci, In=1n−1√12+4−0n−1√02+4−1∫0(xn−1)′√x2+4dx.
Așadar, integrala devine In=√5−1∫0(xn−1)′√x2+4dx.
Și cum (xn−1)′=(n−1)xn−2, obținem că integrala este In=√5−1∫0(xn−1)′√x2+4dx=√5−(n−1)1∫0xn−2√x2+4dx.
Observați că ne-am mai apropiat puțin de relația de recurență cerută. Acum ar trebui să mai prelucrăm puțin integrala 1∫0xn−2√x2+4dx ca să putem folosi pentru ea notația cu Ik.
Dar notația cu Ik conține radicalul la numitor, nu la numărător. Așa că va trebui să prelucrăm cumva integrala 1∫0xn−2√x2+4dx în așa fel încât radicalul să ne apară la numitor. Putem oare să facem așa ceva? Putem. Pentru că avem proprietatea prin care „raționalizăm numărătorul” și anume √a=√a1=√a⋅√a√a=a√a.
Astfel, radicalul din integrala noastră devine √x2+4=x2+4√x2+4.
Atunci, vom putea scrie că In=√5−(n−1)1∫0xn−2x2+4√x2+4dx.
Acum despărțim fracția în două fracții ca să ne apropiem de Ik. Mai exact, avem In=√5−(n−1)1∫0xn−2(x2√x2+4+4√x2+4)dx.
Înmulțind apoi cu xn−2 avem In=√5−(n−1)1∫0xn−2x2√x2+4+4xn−2√x2+4dx.
Dar, xn−2x2=xn−2+2=xn. Astfel, integrala devine, de fapt In=√5−(n−1)1∫0xn√x2+4+4xn−2√x2+4dx.
Și cum integrala sumei este o sumă de integrală, avem încă In=√5−(n−1)(1∫0xn√x2+4dx+41∫0xn−2√x2+4dx).
Noa, ian să vedem acum dacă rezultatul poate fi scris cu ceva recurență, știind că, din enunțul problemei, în loc de 1∫0xk√x2+4dx putem să punem Ik. Integrala noastră devine atunci de fapt In=√5−(n−1)(1∫0xn√x2+4dx+41∫0xn−2√x2+4dx)=√5−(n−1)(In+4In−2).
Desfăcând parantezele, mai obținem că In=√5−nIn−4nIn−2+In+4In−2.
Mamăăăă, ce aproape suntem de final! Ducem în stânga termenii cu In cu semnul schimbat și avem In−In+nIn=√5−4nIn−2+4In−2.
Apoi, reducem In cu −In și dăm factor comun ceea ce trebuie în dreapta egalității. Obținem nIn=√5−4(n−1)In−2,
ceea ce trebuia arătat.
Desigur, pare o groază de lucru, lucru pe care elevul experimentat l-a parcurs mental în primele secunde din momentul în care a înțeles cum va rezolva problema. Dar, să nu uităm că examinatorul nu are nevoie de chiar atâtea amănunte precum cele găsite aici. De exemplu, nu trebuie să detaliați faptul că √a=√a1=√a⋅√a√a=a√a. Dimpotrivă, pentru examinator este important să menționați doar etapele principale ale calculului, chiar dacă restul lucrați pe ciornă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Exprimați-vă părerea despre articol sau cereți lămuriri suplimentare, ca să transmitem cât mai multă informație celor care au nevoie de ea.
Comentariul va apărea după un anumit interval de timp necesar moderării.