Cam cum cred eu că trebuie să fie un profesor

O primă cerință este obiectivul fundamental al profesorului. Ce dorești tu ca profesor? Doar salariul? Sau doar banii elevului la meditații? Sau vrei să arăți ce bun profesor ești tu, ce multe știi? Nici vorbă! Un profesor bun are un singur obiectiv: să-l ajute pe elev să înțeleagă cât mai mult, indiferent de consecințe, de metodă, de resursele folosite.

Profesorii care turuie într-una sunt inutili, așa cum și trenurile care merg cu 100 de km pe oră ar fi inutile dacă nu ne-am putea urca în ele. Elevul nu poate urca într-un tren ce merge cu 100 de km pe oră fără să oprească. Așadar, nu preda în viteză, dacă nu vrei să treci ca acceleratul pe lângă mintea elevului. Oprește ușor în stația în care te așteaptă elevul, ajută-l să urce în tren și accelerează frumos împreună cu el, fără să-l lași să mai cadă din tren vreodată. 

Cică un trecător s-ar fi oprit odată lângă un om ce se chinuia de zor să taie niște lemne cu un fierăstrău uzat de-a binelea.

—De ce nu te oprești puțin să ascuți fierăstrăul? întrebă trecătorul.

—Nu am timp de așa ceva! îi răspunse acesta cu o privire turbată.

Investește timp în a-i explica elevului cu lux de amănunte toate subtilitățile pe care le întâlniți în timpul predării și vei avea parte de un fierăstrău bine ascuțit și eficient cu care veți termina de zece ori mai repede treaba.

Elevul nu îți este dușman. El s-a născut inocent ca un înger. Faptul că nu știe ceva este vina celor care nu l-au ajutat să știe. Dacă el nu știe cât este 1+1 în clasa a XI-a, este privilegiul tău să-l aduci la linia de plutire. Explică-i la fel de clar precum i-ai explica unui copil de orice vârstă, fără să-i reproșezi vreodată ceva, nici măcar cu o privire tăioasă. Coboară la nivelul său de fiecare dată și nu-ți da aere de superioritate. Dacă elevul gândește mai lent, gândește și tu împreună cu el, cu voce tare, arătându-i cum gândești și cum trebuie să gândească.

Încearcă să anticipezi cât de deasă ceață are elevul în minte. Pornește de la probleme extrem de ușoare, chiar dacă ție îți par ușoare și urcă încet spre cele mai dificile.

Fascinația este ca mersul pe bicicletă. Dacă ai învățat să mergi cu bicicleta, nu poți uita asta nici peste zeci de ani. La fel, dacă în tinerețe te-a fascinat o problemă sau un rezultat, atunci această fascinație te va însoți toată viața. Arată-i elevului cât de fascinantă este materia, eliberează-ți entuziasmul ocazionat de problemă și transmite-l elevului.

Dacă elevul te contrazice sau îți pune întrebări, înseamnă că ai mers prea repede și trebuie să faci o escală. Oprește-te fără ezitare și povestește-i cu lux de amănunte tot ce îți amintești în acel moment în legătură cu observația lui. Dacă tu ai putut înțelege, atunci există o cale prin care trebuie să poată înțelege și el.

Exprimă-te cu tot vocabularul de care dispui, chiar dacă ești nevoit să folosești neologisme pe care presupui că elevul nu le cunoaște. Va fi în beneficiul amândurora. Dar nu uita să te asiguri că i-ai dat elevului suficiente date pentru a putea deduce sensul neologismelor în context. Redundanța limbajului este cheia acestui succes. Vorbește în plus până când constați (simți) că elevul vrea să treceți mai departe pentru că a înțeles.

Trebuie să cultivi o atmosferă degajată în care elevul să dobândească curajul de a te întreba orice, de a te opri oricând. Folosește expresii de genul: „acum s-ar putea să te întrebi dacă...”, „probabil te-ai întrebat cum e cu...”, „așa-i că te pune puțin pe gânduri?”, „ce-ți spune inima că ar trebui să scriem acum?”.

Scoate clar în evidență reușitele și minimizează efectul insucceselor. Bucură-te împreună cu elevul de reușitele sale, apreciindu-i efortul intelectual cu expresii de genul: „excelent!”, „minunat!”, „asta era!”, „bravo!”, „îmi place”, „ai gândit exact cum trebuia”. Dacă elevul a greșit, nu-l umili, ci treci mai departe cu „vom încerca totuși altfel”, „am impresia că nu este calea corectă”, „va trebui să ne gândim la altceva”, „din câte observ eu, nu pare să ne ducă unde trebuie”, „înțeleg ce vrei să spui, dar acum ar trebui să...”.

Dacă constați că elevul nu-ți poate răspunde la întrebări, nu-l chinui cu insistențele, ci arată-i cum ai rezolva tu problema dacă ai avea la îndemână doar cunoștințele pe care le are elevul în acel moment.

Dacă trebuie să-i reamintești elevului ceva ce deja i-ai spus, asta nu trebuie să te irite, căci el nu are doar materia ta în cap. Reamintește-i ori de câte ori trebuie și cu aceeași tonalitate părintească mereu. Elevii sunt suprasolicitați astăzi și li se pompează în cap informații cu nemiluita pe care nu au timp să le proceseze.

Folosește exemple plastice, cu care elevul s-a mai întâlnit deja în scurta lui viață. Folosește analogii cu scene din viața reală. Vorbește-i puțin de viața, de problemele, de emoțiile cercetătorului care poartă numele rezultatului.

Uită de bani, uită de prestigiu, uită de toți factorii perturbatori care te înconjoară când predai, ca să faci loc dorinței nestăvilite de a transmite elevului ceea ce ai aflat și tu cu emoție cândva, tot așa, de la oameni deosebiți care poate astăzi nu mai sunt printre noi.