Rezolvați în R ecuația 4x−3⋅2x+2=0.
Nu știm să rezolvăm ecuații exponențiale în general, așa că trebuie să facem un artificiu, o șmecherie, prin care să transformăm ecuația exponențială într-una cu care suntem familiarizați. Și care este cea mai uzuală ecuație pe care știm s-o rezolvăm? Desigur, ecuația de gradul doi. Așadar, haideți să vedem dacă nu cumva ecuația noastră exponențială poate deveni o ecuație de gradul doi.
Înainte de toate, ca să scăpăm de exponentul acela care ne încurcă, facem substituția t=2x
Acum ne mai încurcă 4x. Pentru aceasta ne mai trebuie un pas în care să ne amintim câteva formule de calcul cu puteri. Avem
4x=(22)x=22⋅x.
Cum înmulțirea de la exponent este comutativă, obținem
4x=(22)x=22⋅x=2x⋅2=(2x)2=t2.
Așadar, ecuația noastră exponențială devine în totalitate ecuație de gradul doi
t2−3t+2=0.
Aceasta este una dintre cele mai cunoscute ecuații de gradul doi și sunt convins că îi puteți calcula ușor și repede soluțiile, eventual cu ajutorul relațiilor lui Viète sau, mai primitiv, cu delta. Obținem atunci t1=1 și t2=2.
Dar nouă ne trebuiesc valorile pentru x, nu pentru t. Unii elevi pur și simplu uită să termine problema, având impresia că după rezolvarea ecuației în t au terminat întreaga rezolvare. Ei bine, mai trebuie să găsim valorile corespunzătoare pentru x din relația 2x=t.
Avem atunci și pentru x două valori. Prima valoare a lui x este cea care corespunde primei valori a lui t. Deci, 2x1=t1=1. Dar, 2 la ce putere ne dă 1? Evident, la puterea 0. Așadar, x1=0.
Pe x2 îl găsim din relația 2x2=t2=2. Deci, 2 la ce putere ne dă tot 2? Evident, la puterea 1. Astfel, obținem că x2=1.
Nu știm să rezolvăm ecuații exponențiale în general, așa că trebuie să facem un artificiu, o șmecherie, prin care să transformăm ecuația exponențială într-una cu care suntem familiarizați. Și care este cea mai uzuală ecuație pe care știm s-o rezolvăm? Desigur, ecuația de gradul doi. Așadar, haideți să vedem dacă nu cumva ecuația noastră exponențială poate deveni o ecuație de gradul doi.
Înainte de toate, ca să scăpăm de exponentul acela care ne încurcă, facem substituția t=2x
. Așadar, ecuația noastră devine 4x−3t+2=0.
Acum ne mai încurcă 4x. Pentru aceasta ne mai trebuie un pas în care să ne amintim câteva formule de calcul cu puteri. Avem
4x=(22)x=22⋅x.
Cum înmulțirea de la exponent este comutativă, obținem
4x=(22)x=22⋅x=2x⋅2=(2x)2=t2.
Așadar, ecuația noastră exponențială devine în totalitate ecuație de gradul doi
t2−3t+2=0.
Aceasta este una dintre cele mai cunoscute ecuații de gradul doi și sunt convins că îi puteți calcula ușor și repede soluțiile, eventual cu ajutorul relațiilor lui Viète sau, mai primitiv, cu delta. Obținem atunci t1=1 și t2=2.
Dar nouă ne trebuiesc valorile pentru x, nu pentru t. Unii elevi pur și simplu uită să termine problema, având impresia că după rezolvarea ecuației în t au terminat întreaga rezolvare. Ei bine, mai trebuie să găsim valorile corespunzătoare pentru x din relația 2x=t.
Avem atunci și pentru x două valori. Prima valoare a lui x este cea care corespunde primei valori a lui t. Deci, 2x1=t1=1. Dar, 2 la ce putere ne dă 1? Evident, la puterea 0. Așadar, x1=0.
Pe x2 îl găsim din relația 2x2=t2=2. Deci, 2 la ce putere ne dă tot 2? Evident, la puterea 1. Astfel, obținem că x2=1.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Exprimați-vă părerea despre articol sau cereți lămuriri suplimentare, ca să transmitem cât mai multă informație celor care au nevoie de ea.
Comentariul va apărea după un anumit interval de timp necesar moderării.